Prostul ajuns este o finţă sieşi suficientă. Nu are îndoieli, dubii, întrebări, introspecţii, dileme. El este un om cert. Certitudinea lui izvorând din propria-i personalitate. Un om sigur pe el, hotărât, incapabil de a sesiza nuanţe sau trăiri. El este cel dârz, cel viteaz, cel drept. Bine, omul prost cu staif este lichea, trădător, lingău şi pupincurist.

 

Nu, nu este o contradicţie în termeni, pentru ca pentru el nu există un asemenea concept. Nu de altceva, dar nu cunoste ideea de concept. Mereu la modă, prostul cu staif este în stare să-şi puna pe el sutienul lui bunică-sa dacă individul căruia îi cară geanta îi cere.El este un tip ocupat. Mereu ocupat.

Negândirea îi consumă mai mult timp decât emoţiile, sentimentele, logica.

Privirea superioară i se trage din drojdia încrederii în sine. El ştie. El face. Faptul ca nu ştie aproape nimic şi-şi pune chiloţii cu eticheta în faţă nu-l descurajează. Faptul că singurul lucru pe care il face este doar prezenţa în mediul necesar denotă, pentru el, o atitudine nobilă.

Citește în continuare

Reclame