Archive for august, 2012



S-a visat marinar. Pentru că în copilărie a avut portretului lui Giuseppe Garibaldi în clasă,  un fost marinar, fost general şi celebru unificator al Italiei. Dorind să îl imite actualul profesor de artă din Florenţa, Mario Passavanti, a început viaţa ca matelot la 17 ani pentru a ajunge, după decenii, profesor de pictură şi fresce. La SACI Florenţa – respectiv Studio Art Centers Internaţional Florence. A restaurat împreună cu un alt maestru actual al artei italiene Monte Casino. Renovată, spune cu modestie intervievatul nostru, împreună cu Gianpaolo Talini, cel mai cunocut pictor din Italia în acest moment.  A ajuns la acest nivel pentru că un alt maestru italian, Romano Steffaneli l-a luat în anii 1970 sub influenţa sa. A expus în SUA dar şi în aproape toate marile oraşe din Italia. Dar a pictat şi gara din Florenţa si în staţiile de metrou din San Francisco. Pentru că arta are nevoie de bani. Acum, de ceva timp, anual, din plăcere, ani vizitează şi România.
Citește în continuare

Reclame

Ofensiva minciunii


Am remarcat, a câta oară, că aparenţa distruge fundamentul, iluzia înfrânge realitatea, obrăznicia face casă bună cu reuşita, tupeul tapetat cu formule demagogice spoite cu frazologie ruptă de context dar bine aghezmuită cu iz democratic pot denatura sensul real al lucrurilor.

 

 

Citește în continuare


Saptămâna trecută am asistat la modul în care Parchetul a speriat manechinele – era sa spun gâscuţele – lui Mazare reuşind să îl transforme pe acest personaj cu puternice manifestari kitchist-penibile într-un fel de corifeu al drepturilor omului, sau, în cauza amintită, a drepturilor constituţionale ale piţipoancelor, asta după ce şi sărmanele făpturi dezgolite spre nuditate atât la trup dar mai ales la la factorul I.Q. au înfruntat pe 10 iunie spaima de a demonstra că ştiu să semneze cu propriul nume pe liste atunci când li s-a dat ştampila de vot.

Citește în continuare


In principiu sau nu, dar intotdeauna cand vorbim despre un act normativ al Primariei sau al Consiliul municipal (local) Brasov, si asta este valabil de aproape un deceniu, vorbim de “produsele” amprentate a unui inalt functionar public – Nicolae Paraschiv. Cine nu crede, n-are altceva de facut decat sa verifice documentele emise si care poarta semnatura lui Nicolae Parasciv – secretar. Pur si simplu Secretarul din organigrama Primariei.

Lunea trecuta  am văzut întorcerea la normalitate în Consiliul Local Braşov. Frica de lege. Firescul ca o voinţă a reprezentării unei majoritaţi. Pentru că ani de zile tot ceea ce insemna banul public se subsuma unui singur personaj. Unei singure atitudini. Unei singure semnături. A primarului Scripcaru. În acea zi fericită de luni, la o simplă discuţie privind organigrama, am putut remarca că dorinţa de putere a unui singur individ se poate, în sfârşit, subsuma legii. Dacă ar fi să parafrazez pe Neil Alden Armstrong, as putea spune ca este un pas mic pentru brasoveni dar un salt urias pentru Braşov. Pentru ca pentru prima data la începutul acestei săptămâni, respectiv luni, din 2002 încoace, s-a putut vota o organigrama fără ca aceasta să fie conform dorinţei din pix a lui Scripcaru.

Citește în continuare