A fost odată ca niciodată un băiat simplu de la țară ce după ce a scăpat de obida rușinii și a războiului pentru o bucată de mămăligă fiartă-n zeama apei chioiare și-a luat sârma, de la sintagma ,,sârma băi”, și-a plecat în lumea largă. Mai exact un pic mai încolo.
Și cum mergea el așa trist veneau Băsescu și cu Boc și se uitără la el. Zice Băsescu: ,,fi atent, asta acuma spune că la vara nu-i ca iarna cu sârma. Pe cât pariu că ne face pe amândoi la buzunare?” Boc zice: ,,mâncați-aș whisky-ul diseară, din fonduri publice, nu te cred”. Iar Cotrocenistul spune ,,bine ne așezăm fiecare la capătul tunelului. Io am la mine bani de la buget, tu facturi neplătite către bugetari. Să vedem.”

Și se așeză cel doi la capetele tunelului. Ce să vezi? Amândoi supremii faliți. Zice Băsescu: ,,bă am fost ministrul transporturilor. Stop tren.” Și se duce cu o agiazmă de 70% grade către tânărul migrant și-i spune Băsescu,,gata de aici încolo, că te văd priceput, îți dau un card. Cum spui ,,pașol na turbinca” o să intre banii în el. Dar nu spui în rusă cu voce tare că noi suntem pro-NATO și cu aia cu Multă U.E. Fă-ți semnul semnul ciocanului din porumb și a secerii și o să ai succes ”

Săracul zise ,,da” și în gândul lui cel bun î-și spune,,ce bine că le-am luat bani din buget”. Apucă apoi să ajungă peste munți de-a dreptul, spre nişte curţi mari, care de-abia se zăreau înaintea lui, pînă ajunge pe culmea unui deal. Zis nu degeaba Tâmpa. Şi merge şi merge, şi merge, până când, pe înserate, ajunge la curţile cele mari. Şi cum ajunge, intră în ogradă, se înfăţişază înaintea boierului şi cere găzduire. Boierul îl trimite la Hidroelectrica de unde apare legnda unde spune veneticul ca răzbunare a zis,, aici nici iarbă nu va crește până nu apare un mall. Iar numele va fi AFI. Răzbunarea mea”. Și se pune pe treabă, precum Dinu Păturică.

Și muncește la turnătorii într-o zi de nu reușeau nefericiții de la PSD într-o lună. Vine inițial să-l ispitească dracul de la CJ cu nume aristotelic. Și spune neavenitul ,,pașol na turbinca” și-l înghite în card.
Văzând că nu-i de glumă cu monstrulețul parvenit național vin cei de la țuica lui Văcăroiu la el să-și elibere demonii profitului aproape. Magicianul banului public zice ,,pașol na turbinca” în ebraică de data asta că învățase de la pribeagul Mosad Maor Zingher. Și intră pe card și PSD.

Trece timpul.
Deja boierii orașului erau un subordinea sa când i se pogoară Băsescu cu elicopterul și spune ,,este timpul să-mi dai înapoi cardul. Plin”
La care erou nostru întreabă:
– Mai ai acces la fondurile publice?
– Nu, zice Băsescu.
– Dar preaminusculul Boc poate să-mi mai trimită fonduri?
– Nu.
– Mai pot să vă ciordesc?
– Nu. dar noi ți-am dat cardul.
– Da! spune el! Dar plec la mai bine

Și îi lasă cu buza umflată și cardul gol.
Și-l sună pe Scaraotchi. Arogant.
– Ei am card! Tabacioc este? Trafic este?
– Este, răspunde cineva dinlăuntru, de la secretariat.
– Băutură și baruri private sunt?
– Sunt
– Femei sunt cu protecție de la DNA, Curtea de Apel și Tribunal sunt?
– Dar cum să nu fie?!
– DJ sunt cu manele de jale sunt?
– Ho, ho! Câte pofteşti.
– Ce trebuie să spun la intrare ca parolă: haraşo, yes sau hail?
– Hail.
– Aici e de mine! Deschideţi iute, zise el, tropăind şi frecându-şi mâinile precumn veneticul tulburat.
Acum primitorul cel de mai jos, K. Iohannis tremură de frică la ce poate să îi facă Scripcaru cu cardul. Și o să povestesc și partea a doua.
Iulian Rinder