Ticăloșenia ucide din nou

• 

  Migraţia fără frontiere şi fără control-  afirmă uneori  necuprinsa ură a unora dintre musulmani împotriva creştinilor şi iudeilor, împotriva lumii occidentale în genere.

  Mai grav, istoria religiei şi a voinței de putere a unora dintre statele arabe promovează fără niciun dubiu că organizarea pretins-instituțională a unora dintre musulmani este doar contingentă numeric în statele europene. O aparenţă a corectidunii politice aşezată deasupra a ceea ce reprezintă obsesiile fundamentaliste în esenţă, pentru că nemijlocitul fanatism religios bazat pe îndoctrinarea  religioasă absolută şi pe necesitatea jihadului, omit în esența structural-mentală a corifeilor lor  că reprezintă forme primitive de  exprimare,  fundamentale, (și nu doar ) ale mahomedanismului.

  Firescul spune acum, după atentatele de la Manchester și  după atentatele deja celebre de acum peste un an și aproape  jumătate de la Paris, că vor urma şi altele, că daesh-ul nu se va opri aici şi că va exporta războiul sfânt în Occident, acum că tot se disipizează războiul în Siria, după intervenţia rusească şi după ofensiva irakiană și cea subtilă șiit iraniană , fapte ce marchează de peste un an eşecul,, primăverii democratice arabe”.

  Şi mai trebuie să reflectam asupra inimaginabilei prostii a liderilor occidentali de a accepta fără un control riguros milioane de refugiaţi musulmani, printre care și membrii ISIS ce îşi strecoară jihadiştii, ca etapă a unui război terorist global, asimetric şi impredictibil, purtat cu perfidie de musulmanii radicalizaţi, pe tot cuprinsul planetei, mai ales că acești migranţii sau falși naturalizați  vor să rămână în zona de excludere socială a ţărilor adoptive prin enclave auto-create.

  Dintr-o ipocrizie propagandistică arogantă a lumii occidentale în acest moment se poate vedea începutul sfârșitului, se poate determina obediența obositoare a obliterării, a disipării în neantul unui viitor nepredictibil a  acestei culturi europene ce merta privită până mai de curând ca izvor constant de bunăstare şi de securitate, de tărîm unde oamenii pot trăi liniştiţi în confort şi democraţie. Ce zăresc nu este un traseu predestinat, ci doar un început de sfârșit de drum.

  Palpabil în teorie Huntington spunea afirma că da, în a sa Ciocnire a  Civilizaţiilor, operă apărută acum câteva zeci de ani, însă ne -re-luată în considerare de anumiți liderii politici ai lumii actuale . Tot cei care nu au înţeles nici acum natura filosofiei religiei musulmane, deşi F. Hegel a descris-o în esenţă acum două sute de ani când spunea că „…cel mai mare merit însă ( al musulmanului n.n.) este de a muri pentru credinţă ( prin jihad n.n. ) şi acela care piere luptând pentru credinţă este sigur că va intra în paradis ” în Prelegeri de Filosofie a Istoriei. Desigur că în Coran sunt şi mesaje pacifiste, umaniste chiar, dar nucleul dur al mahomedanismului este reprezentat de propovăduirea jihadului ca instrument religios de impunere a Islamului în întreaga lume şi eliminarea religiilor concurente ale „infidelilor”.

  Iluzia naivă a unei prevalenţe a democraţiei în „Marea Arabă” a însoţit toate politicile mioape occidentale, constituite mai mult în jurul politicilor petroliere decât în jurul celor afitmat propagandistic umanitariste.

  Recentul atentat din Marea Britanie, cele mai ,,vechi” din Franța. Statele Unite, Turcia, Indonezia, sau cele constante din chiar lumea arabă, chiar fractura  stradală de acum peste un an pro-creată din  minciuna făptuită în Germania de autorități inițial în numele corectitudinii politice, te determină să constați că anuminți  jihadişti şi  radicalizaţi ai lumii musulmane, migranţi sau nu, confirmă imposibilitatea asimilării şi integrării migranţilor fundamentalişti în sistemul valorilor democratice occidentale.

  În măsura în care conceptul hegelian de libertate a spiritului, cel  de contract social al lui Rosusseau  ori al libertații asumate al lui John Locke fiindu-le, în mod cert, cu desăvârşire străin atentatorilor.

  Și, în opinia mea, chiar ideea de divinitate ce presupune responsabilitate spirituală asumată.